Postări

Personalitatea duhovnicească a părintelui Serafim Popescu. Interviu cu IPS Serafim Joantă, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord

Imagine
Parintele Serafim Popescu (1912-1990)         1. Pentru început aş aprecia foarte mult sa îmi spuneţi cum l-aţi cunoscut pe părintele Serafim Popescu şi ce a însemnat pentru Inalt Prea Sfinţia Voastră întâlnirea cu acest mare duhovnic al ortodoxiei româneşti.     Pe părintele Serafim Popescu de la mânăstirea Brâncoveanu l-am cunoscut de mic copil când împreună cu credincioşi din satul natal (Boholţ) mergeam de Sf. Marie Mare în pelerinaj pe jos (aprox. 30 km.) la mânăstirea Sâmbăta. Din vremea copilăriei şi până când am intrat la teologie la Sibiu (1970) am rămas doar cu o imagine idilică despre părintele Serafim. Părintele mă impresiona prin chipul lui frumos ca al unui înger, prin vorba lui blândă şi zâmbetul permanent de pe buze. Mi se părea că este o făptură cerească, mai mult decât omenească. Deşi în această vreme m-am spovedit de câteva ori la Sfinţia sa, nu realizam încă darul de mare duhovnic pe care-l avea. Numai după ce am început ...

Interview de Tudor Petcu avec le père Antoine Lambrechts sur le monastère Chevetogne

Imagine
  1. Histoire du Monastère. Comment il a été fondé ?             Notre monastère a été fondé à la fin de 1925 par un moine de l’Abbaye bénédictine du Mont-César (à Louvain), Dom [1] Lambert Beauduin [2] , pour être un lieu de prière et de rencontres pour l’unité des chrétiens. C’était l’époque de la première émigration russe en occident et le P. Lambert avait constaté que les catholiques étaient souvent très mal préparés pour accueillir et comprendre les orthodoxes. La seule bonne volonté et la charité ne suffisaient pas. Pour comprendre vraiment les orthodoxes, nous devons connaître leur liturgie, disait-il. Car la liturgie est le moment où le chrétien parle avec Dieu, où il exprime sa vraiment sa foi. Il ne suffit pas non plus d’étudier la liturgie dans des livres, il faut la pratiquer. Il voulait donc fonder un monastère où l’on ne prierait pas seulement dans le rite latin (comme dans tous les autres monastères béné...

La personnalité spirituelle du père Placide Deseille. Entretien de Tudor Petcu avec Jean-Claude Noyé

Imagine
 1.) Que représente à vos yeux la personalité orthodoxe du père Placide Deseille pour la spiritualité française contemporaine? Le Père Placide Deseille a sans doute beaucoup compté au plan théologique et spirituel quand il oeuvrait dans la collection des  Sources Chrétiennes // redécouverte des Pères de l'Eglise. L'aventure du monastère gréco-catholique qu'il a fondé ensuite a été importante pour beaucoup de personnes ouvertes à l'oecuménisme, en quête d'une  spiritualité (voire d'une mystique) plus ancrée dans la tradition indivise, plus "profonde", avec un intérêt marqué par exemple pour la prière de Jésus. Ensuite, quand il a rejoint l'orthodoxie, au terme de tout un parcours, les choses se sont crispées. Beaucoup de chrétiens engagés dans l'oeucuménisme, beaucoup de catholiques notamment car il était encore rattaché à cette Eglise, n'ont pas compris ou son geste, ou la manière dont il a été accompli (le deuxième baptême). Cet épisode a...

Africa: între suferință şi mister

Imagine
Lumea în care trăim reprezintă fără îndoială fascinația misterului şi a curiozității, un exercițiu neîntrerupt de înțelegere a realității. Toată istoria care s-a scris până acum, tristă şi glorioasă, obscură şi luminoasă, a lăsat în urmă o moştenire ce şi-a pus decisiv amprenta asupra constituirii triburilor, culturilor şi civilizațiilor umanității. O lume sfâşiată de tentația distrugerii şi a nimicirii dar binecuvântată de pasiunea enigmatică a cunoaşterii. În infinitul aparent şi iluzoriu al Pământului se înfățişează un continent care exprimă o gamă de realități şi sensuri existențiale, o voce a reconcilierii cu destinul crunt, o îmbrățişare perpetuă a tragediei şi o teologie a copilăriei. Toate acestea sunt câteva din caracteristicile de fond şi ontologice ale Africii, un continent atât de bogat în resurse naturale şi spirituale, dar atât de îngenuncheat în fața traumelor istoriei. Africa este un colț de lume care nu poate fi definit doar prin prisma potențialului narativ al cerce...

La chrétienté et le pragmatisme contemporain

        1.)   La chrétienté est une des racines les plus anciennes de la pensée européenne et on sait qu’elle a toujours joué un rôle très important dans les différents domaines de la connaissance. D’ailleurs, la spiritualité chrétienne a signifié non seulement une identité mais une manière de vivre et de comprendre la vie sur une période de longue durée pendant l’histoire de l’Europe. Cependant, aujourd’hui, me semble-t-il, cet héritage est répudié. Quelle est la principale raison pour laquelle les valeurs chrétiennes sont ainsi rejetées par les sociétés contemporaines ?   « Feu la chrétienté » : ce livre d’Emmanuel Mounier, dont le titre était emprunté à Miguel de Unamuno, fut publié après la Deuxième Guerre mondiale. Il prenait acte d’une crise de la culture européenne qui remontait bien plus haut mais que peu d’esprits reconnaissaient. Le christianisme comme « racine », auquel Péguy avait si bien donné le nom de...

Rod Dreher sau despre curajul de a nu minți

Imagine
Puțini sunt scriitorii şi filosofii contemporani ahtiați de tentația onestității în propriile lor discursuri, de voința de a vorbi liber, manifestându-şi personalitatea dincolo de pasiunile şi interesele obscure ale lumii actuale. Printre aceştia se numără şi Rod Dreher, scriitor american convertit la Ortodoxie şi profund cunoscător al totalitarismelor din Europa de Est datorită apropierii sale de părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, care ne oferă înspre degustare intelectuală un platou de reflecții polemice şi educative reunite într-un volum ce poartă titlul "Să nu trăim în minciună". Într-adevăr, avem de a face cu un manual practic care ne învață să avem curajul de a fi altfel. Trăind într-o lume care, pretinzând că se răzbună pe istorie, a răspuns şi răspunde în continuare cu un profund Rău metafizic, este nevoie să conştientizăm constituirea unui nou tip de totalitarism care nu poate fi neapărat descris prin prisma unei definiții rafinat structurate. El poate fi mai de...

 Die Ethik der Begegnung mit dem Anderen

Der gemeinschaftliche Sinn des Daseins bildet oder hätte den Urgrund der menschlichen Natur in ihrer theologisch-existentiellen Manifestation bilden sollen. Die Grundlage der Freundschaft, wie Pavel Florenskji sagte, repräsentierte nicht die historische Realität der Menschheit, die sich für Selbstzweifel als einen Zustand entschied und sich daher bereitwillig der Leidenschaft der Zerstörung unterwarf. Mit anderen Worten, der Mensch konnte oder wollte, generisch betrachtet, keine Pädagogik der Liebe zum Anderen und zur Welt um ihn herum übernehmen, die uns begreiflich macht, dass er sich nicht in einen Lebensraum zu integrieren wusste ... förderlich für Frieden und Harmonie in der Vielfalt. Tatsächlich, und ich glaube nicht, dass irgendjemand etwas dagegen einzuwenden hätte, manifestiert der Mensch in erster Linie und meistens eine ursprüngliche Gewalt gegen die Differenz, auch wenn diese sich in seinem eigenen inneren Horizont manifestieren sollte. Genauer gesagt nimmt der Mensch als...