Rod Dreher sau despre curajul de a nu minți

Puțini sunt scriitorii şi filosofii contemporani ahtiați de tentația onestității în propriile lor discursuri, de voința de a vorbi liber, manifestându-şi personalitatea dincolo de pasiunile şi interesele obscure ale lumii actuale.

Printre aceştia se numără şi Rod Dreher, scriitor american convertit la Ortodoxie şi profund cunoscător al totalitarismelor din Europa de Est datorită apropierii sale de părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, care ne oferă înspre degustare intelectuală un platou de reflecții polemice şi educative reunite într-un volum ce poartă titlul "Să nu trăim în minciună".

Într-adevăr, avem de a face cu un manual practic care ne învață să avem curajul de a fi altfel. Trăind într-o lume care, pretinzând că se răzbună pe istorie, a răspuns şi răspunde în continuare cu un profund Rău metafizic, este nevoie să conştientizăm constituirea unui nou tip de totalitarism care nu poate fi neapărat descris prin prisma unei definiții rafinat structurate. El poate fi mai degrabă intuit la nivel discursiv, acesta din urmă fiind produsul tentativelor permanente de edulcorare a realității prin îmbrățişarea faldurilor democrației şi libertății de care încă suntem departe.
Evident, Rod Dreher nu respinge vocația democrației ca ideal şi imperativ social, însă denunță duplicitatea discursivă a noilor revoluții umaniste care conduc către o altă "moarte a lui Dumnezeu", omul însuşi devenind astfel propriul său Dumnezeu ca urmare a întregii libertăți individuale de care dispune.
De aceea, conform analizelor critice ale lui Rod Dreher, noua existență umană îşi găseşte vatra şi adăpostul în aşa-zisa "societate postcreştină" în care domnia rațiunii pare să piară definitiv, fiind înlocuită de o dictatură discretă şi perfidă a minciunii în numele libertății, al pasiunilor biologice ale căror ambiții redemptive vor duce la o aplatizare sigură a Ființei.
În urma tuturor acestor reflecții cu iz de constatare îngrijorătoate, conservatorul Rod Dreher propune cititorului devenirea sa întru disidență creştină, adică asumarea blândeții curajoase de a respinge noile paradigme socio-instituționale şi formele de cosmetizare expresivă ale noilor cârmuitori, făcând apel la o rezistență morală inspirată de sacralitatea biblică în fața neototalitarsmului pozitivist. Un neototalitarism izvorât din forța coercitivă mediatică, precum şi din elucubrațiile anarhismului libertin care oferă individului iluzia falsă a unei libertăți pe care şi de care nu se poate folosi. Astfel, noua existență umană se manifestă între răstgnirea morală a lumii şi Calea Adevărului. Cu alte cuvinte, între minciună şi Hristos.
Indiferent dacă suntem sau nu de acord cu cele scrise de Rod Dreher în noul său volum, cert este că, parcurgându-l cu atenție responsabilă şi distributivă, avem oportunitatea de a ne regândi sistemul de valori, astfel încât mintea noastră să fie pusă la încercare.