Binele şi răul

 Am deosebita plăcere de a prezenta în rândurile de mai jos gândurile şi reflecțiile unei tinere deosebite, aplecată din plin asupra dimensiunii metafizice a existenței umane. Este vorba despre Maria Ghiță, elevă în clasa a XII- a în cadrul Liceului Teoretic Little London din Voluntari (Ilfov), cu rezultate impresionante obținute la diferite olimpiade, a cărei gândire fasonată pe frunusețea ascunsă şi uitată a vieții ne determină să regândim propriul Eu, precum şi sensurile pierdute ale vieții.

Pentru mine, distincția dintre bine și rău a fost întotdeauna clară și precisă, deoarece am fost crescută într-un spirit religios încă din copilărie. Acest lucru aduce de obicei în conotația sa o doză de strictețe, lucru pe care, să fiu sinceră, nu l-am simțit niciodată; mi-am însușit conceptele și învățăturile fără să mă raportez la libertatea unei lumi fără existența lor, deoarece acea lume nu era lumea mea. Astfel, orice decizie iau, o pot întoarce la această dimensiune spirituală și sunt convinsă că nu greșesc, pentru că ea coincide aproape în totalitate cu învățăturile etice ale ateismului. Spre exemplu, dacă sunt pusă în situația să mint, încerc, pe cât posibil, să evit această opțiune, învățătură pe care o regăsesc în Biblie și nu numai. Există oameni a căror spiritualitate nu coincide cu a mea, și, totuși, minciuna este cunoscută drept un concept de evitat. La fel se întâmplă și cu ajutorul sau susținerea altor persoane în nevoie. Este datoria noastră ca oameni să avem grijă de ceilalți mai puțin norocoși - fie că suntem creștini și urmăm pilda Bunului Samaritean, fie că ne orientăm spre Univers și credem în existența unei karma care ne răsplătește. Uneori, însă, nu pot să mă raportez la acțiunile altora și răspunsurile mele coincid cu cele ale mai puținor persoane. Spre exemplu, o să evidențiez un subiect controversat prin simpla sa natură, însă condiser că este cel mai bun exemplu pe care l-aș putea găsi: moartea asistată. Există persoane care sunt de scord cu această manevră și li se pare un act moral sub semnul bunătății, curmarea suferinței sau vorba „oricum nu se mai trezea”. Pentru mine, există miracole. Viața în sine este un miracol și cred cu tărie că nu avem dreptul și nu-l vom avea niciodată de a decide soarta cuiva. Nu avem drept de viață sau de moarte asupra nimănui, în nicio circumstanță, nu ne putem juca de-a Dumnezeu, pentru că nu cunoaștem planurile Sale. Prin prisma acestui fapt judec eu și simt că fac ceea ce trebuie, mă liniștește acest mod de gândire, ideea că mă pot întoarce întotdeauna la o învățătură stabilă unde îmi pot găsi toate răspunsurile.  

Autor: Maria Ghiță